Unde sunt cabanele noastre

In muntii nostri au fost cabane,
Ce noi le stim,dar nu mai sunt.
Ne arde dorul ca o foamne,
Sa le vedem iar pe pamant.

Au fost cabane minunate,
Ce ne-au primit si le-am iubit.
Adu-le Doamne iar pe toate,
Sa le vedem ca n-au murit.

Ne dor ochii si se frange,
Inima din noi ce plange.
Durerea-i stanca ce ne apasa,
Cand focul mistuie o casa.

Privim cu ochii larg deschisi
Si parc-aievea le vedem.
Cu lacrimi mari in ochii tristi,
Le vom cinsti cat mai suntem.

Dam ajutor cand se ridica,
Pereti,acolo unde a fost,
O cabanuta cat de mica,
Sa fie-n munti un adapost.

Si tu s-aduci o caramida,
La casa care nu mai este.
Sa se ridice mai solida,
Si sa ramana de poveste.

Ca poate nu e prea tarziu,
Sa punem mana de la mana.
Si-n locul care e pustiu,
O casa-n urma sa ramana.

Candva in casa de pe munte
Cand noi pe lume nu vom fi
Din strune va porni sa cante
Si un menestrel ne-o pomeni

Nu trebuie sa spuna nume
Sau chipul din fotografie
Ca sprintenele noastre bune
Pe munte vesnic or sa fie.

Spera...

Am auzit ca e posibil sa te maturizezi.Doar ca n-am intalnit pe nimeni care sa o fi facut-o pana acum...Incalcam regulile pe care ni le autoimpunem...Facem urat cand lucrurile nu merg asa cum vrem noi...Impartasim secrete cu cei mai buni prieteni ai nostri...Cautam alinare oriunde o putem gasi...Si continuam sa speram,in ciuda a ceea ce e logic,in ciuda a ceea ce ne invata experienta...Ca si copii...nu incetam niciodata sa speram...

Minti!!!

Nu e bine sa minti...cel putin asa ni s-a spus tot timpul de cand ne-am nascut.Onestitatea este cea mai buna abordare...Adevarul te va elibera...Adevarul este ca minciunile...sunt o necesitate...Ne mintim peNtru ca adevarul doare al naibii de tare.Nu conteaza cat de tare incercam sa le ignoram sau sa le dezmintim...pana la urma,minciunile ies la suprafata...Chiar daca ne place sau nu.Dar iata adevarul despre adevar...doare...Asa ca mintim...

......

Nu vrem sa auzim unele lucruri...si spunem unele lucruri pentru ca nu mai putem pastra tacerea...Unele lucruri reprezinta mai mult decat ceea ce spui sau ceea ce faci...Spui unele lucruri pentru ca nu ai de ales dar unele lucruri le tii pentru tine...Si nu prea des...dar din cand in cand...unele lucruri nu au nevoie de cuvinte...

...

Nimanui nu-i place sa piarda controlul...e un semn de slabiciune...Si totusi,se intampla sa-ti pierzi controlul si atunci lumea nu se mai invarte...Nu conteaza cat de mult te zbati...pana la urma tot o sa cazi...si e al naibii de infricosator...E si o parte buna in caderea asta libera...sansa pe care le-o dai prietenilor tai sa te prinda...

Secrete,Secrete,Secrete...:|

Lucrul pe care oamenii il uita...e cat de bine te simti atunci cand iti dezvalui secretele...bune sau rele...macar nu mai sunt secrete,chit ca iti place sau nu...Odata ce secretele tale nu mai sunt secrete...nu trebuie sa te mai ascunzi in spatele lor...Problema cu secretele e ca, chiar si atunci cand crezi ca ai fraiele in mana...nu le ai de fapt...

Mai e un mod de a supravietui acestei competitii...un mod despre care se pare ca nimeni nu-ti povesteste...fiecare trebuie sa-l invete singur...Nu cursa este importanta...deloc...nu exista castigatori sau pierzatori...victoriile se numara in vieti salvate...si din cand in cand...dak esti destept...viata p care o salvezi poate fi a ta...